ASPECTE GENERALE
• Kinetoterapeutul, ca specialist, este absolventul unei institutii de invatamant superior acreditate (kinetoterapie, fiziokinetoterapie sau balenefiziokinetoterapie ) si care nu se subordoneaza profesional medicului (balenolog, reumatolog, neurolog, ortoped, pediatru), aflandu-se insa intr-o relatie de colaborare autonoma.
• Kinetoterapeutii au dreptul legal de a practica in regim individual sau ca membri participanti in cadrul unei echipe complexe de îngrijire a sanatatii. Ei pot actiona ca specialisti de prim contac, pacientii avand dreptul de solicita serviciile medicale necesare, in mod direct, fara trimitere obligatorie de la medicul de familie sau din partea altor medici specialisti.
• Titulatura de kinetoterapeut, fizioterapeut sau oricare alta denumire profesionala este rezervata numai persoanelor care detin aceasta calificare aprobata de asociatiile profesionale, membre ale Confederatiei Mondiale de Kinetoterapie.
ASPECTE JURIDICE
Actele normative si legislative europene in vigoare care sustin atat activitatea internationala, cat si pe cea nationala a kinetoterapeutilor sunt:
• Directiva 89/48 EEC cu privire la existenta unui system general de recunoastere a diplomei de invatamant superior/calificarii profesionale cu o durata de cel putin trei ani.
• Directiva 92/51 EEC care vine sa o suplimenteze pe cea de mai sus.
• Decizia nr 645/96/EC a Parlamentului si Consiliului European cu privire la adoptarea unei ctiuni comunitare in promovarea sanatatii, informarii si a educarii populatiei de catre toate categoriile de specialisti din domeniul medical.
• Pactul de Stabilitate pentru Sud-Estul Europei “Întarirea coeziunii sociale prin dezvoltarea serviciilor comunitare de sanatate mintale în sud-estul Europei” (Conform Ordinului ministrului sanatatii nr. 899/2002).
• Rezolutia Consiliului din 2 iunie 1994 privind cadrul actiunii comunitare în domeniul sanatatii publice.
• Rezolutia Consiliului din 12 noiembrie 1996 privind integrarea cerintelor de protectie a sanatatii în politicile comunitare.
• Concluziile Consiliului din 30 aprilie 1998 privind integrarea cerintelor de protectie a sanatatii în politicile comunitare.
• Concluziile Consiliului din 26 noiembrie 1998 privind viitorul cadru al actiunilor comunitare în domeniul sanatatii publice.
• Rezolutia Consiliului si a ministrilor sanatatii, reuniti în cadrul consiliului din 11 noiembrie 1991 privind optiunile fundamentale ale politicii în domeniul sanatatii.